Ileana Mălăncioiu

ULTIMA AMINTIRE

Spaţiul devora toate lucrurile din el
priveam în tăcere în urma lor
spre locul acela unde nu se vede nimic
ca-n pîntecele unui animal incolor

care mistuie lumea şi flămînzeşte
în chiar vremea în care mănîncă
totul pînă la ultima fiinţă vie
şi pînă la ultima stîncă

în care a fost îngropat un om
şi pînă la ultima cruce
pusă în spatele său
nainte de-a se duce;

aşteptam cu spaimă să ne vină rîndul

se apropia fantastica oră
spaţiul devora toate lucrurile din el
şi ne uitam neputincioşi cum le devora.



L'ULTIMO RICORDO

Lo spazio divorava tutte le cose
guardavo silenziosa dietro a loro
verso quel posto dove non si vede nulla
come nella ventre di un'animale incolore

che consuma il mondo e affama
proprio mentre mangia
tutto fino all'ultimo essere vivo
e fino all'ultima roccia

dove e stato seppellito un'uomo
e fino all'ultima croce
messa nelle sue spalle
prima di andarsene;

aspettavamo con paura di arrivare il nostro turno

si'avvicinava la fantastica ora
lo spazio divorava tutte le cose
e guardavamo impotenti come le divorava.



THE LAST MEMORY

The space was devouring all the things
I was looking in silence after them
towards that place where nothing is seen
as in the womb of an colourless animal

which consumes the world and gets hungry
just as it is eating
all as the last being
and as the last rock

where was burried a man
and as the last cross
put on his shoulders
before he had gone away;

we were waiting wth fear to come our turn

the fantastic hour was coming near
the space was devouring all the things
and we were looking helplessly as it was devouring them.