Emil Botta

NATURA ŞI POETUL

Voi, cetini şi munţi, voi arbori în delir,
vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască,
ce iad fi-va noaptea, ce nemilos cimitir.
Şi somnoros Dumnezeu, somnorosul cască.

Pînă cînd veţi suferi elogiile insultătoare
ale palizilor căutători de fantome?
Pînă cînd vă veţi lăsa tîrîţi în ale lor sinistre abatoare
ca porumbeii în gloduri şi sodome?

Protestaţi, pumnii strînşi, fiţi tari:
din cenuşa voastră nască-se un asupritor, un zbir.
Pururi singuratici, pururi barbari,
voi, cetini şi munţi, voi, arbori în delir.



LA NATURA E IL POETA

Voi, rami e montagne, voi, alberi in delirio,
vengono i greggi dell'apocalisse per conoscervi, per pascolarvi,
che inferno sara la notte, che spietato cimitero.
 E assonnato Iddio, l'assonnato sta sbadgliando.

Fino quando soffrereste l'elogi ingiuriosi
dei pallidi ricercatori di fantasme?
Fino quando vi lascereste trascinati nei loro sinistri mattatoi
come le colombe nei fanghi e sodome?

Protestate, i pugni stretti, siete forti:
dalla vostra cenere che sia nato un tiranno, uno sbirro.
Sempre solitari, sempre barbari,
voi, rami e montagne, voi, alberi in delirio.



THE NATURE AND THE POET

You, needle leaves and mountains, you, trees in delirium,
here come the flocks of apocalypse to know you, to graze you,
what a hell the night will be, what a merciless cemetery.
And sleepy God, the sleepy is yawning.

How long will you suffer the insulting eulogies
of the pale searchers of phantoms?
How long will you let you dragged in their sinister shambles
as the pigeons in the mud and sodoms?

Object, the fists tight, be strong:
from your ashes may be born a tyrant, a sbirro.
Always lonely, always barbarous,
you, needle leaves and mountains, and trees in delirium.