Ana Blandiana

SONET DEGRADAT

Ruine, templele sunt mai frumoase
Şi zeii morţi mai demni de-nduioşare,
Coloanele rămase în picioare
Stau minunate şi mirate oase,

Superb schelet al timpului, mai pur
Decît fusese viu, ascuns în carne,
Vuiet de mări secate şi de goarne,
Chemînd la lupte stinse împrejur.

Acum e pace. Zeii sunt poeme.
Sufletul lumii nu mai are vreme
Să îşi mai ia un nume şi un chip.

Nici o minune. Şi de-ar fi să fie
Nu-i nimeni să o vadă în pustie.
Credinţă măcinată ca piatra în nisip.


SONETTO DEGRADATO

Ruine, i tempi sono piu belli
E i morti dei piu commoventi,
Le colonne rimaste in piedi
Stanno meravigliose e stupite ossa,

Splendido scheletro del tempo, piu puro
Di quanto e stato vivo, nascosto nella carne,
Mugghio di mari seccati e di trombe
Chiamando alle battaglie spente.

Adesso fa pace. Gli dei sono dei poemi.
L'animo del mondo non ha piu tempo
Prender un nome ed un viso.

Nessun miracolo.E se ci fosse
Non c'e nessuno a vederlo nel deserto.
Fede spezzata come la pietra in sabbia.



DEGRADED SONNET

Ruins, the temples are more beautiful
And the dead gods more deserving mercy,
The columns standing upright
Stood wonderful and astonished bones,

Splendid skeleton of the time, purer
Then  when it was alive, hidden inside the flesh,
Roaring of dry seas and trupets
Calling to extinguished battles.

Now it's peace. The gods are poems.
The soul of the world has no time
To take face and name.

No miracle. And if it would be
There is nobody to see it in the desert.
The faith ground like the stone into sand.