PERSISTENŢA FLĂCĂRILOR
imaginile devorante ale lucrurilor viitoare
steaua aprinsă a unui incendiu
ceea ce am iubit ceea ce am sperat
ceea ce rămîne de cunoscut
costumele acrobaţilor îşi păstrează vioiciunea
se reîncepe plimbarea somnambulică
pe firul fragil între vis şi ape
între moarte şi veghe
între memorie şi asfixie
în această cameră atrăgătoare prin culoarea sicrielor
ţipătul tău se deschide ca o fereastră
e timpul să cunoaştem femeia adormită
ea nu aşteaptă decît asta
ea prveşte cu un unic ochi languros
liliecii care îşi fac cuib în palmele noastre.
LA PERSISTENZA DELLE FIAMME
le immagini devoranti delle cose future
la stella acesa di un'ncendio
quello che abbiamo amato quello che abbiamo sperato
quello che resta da conoscere
gli abiti degli acrobati conservano la loro vivacita
ricomincia il cammino sonnambulico
sul filo fragile tra sogno e acque
tra morte e veglia
tra memoria e asfissia
in questa stanza attraente per il colore delle bare
il tuo grido si apre come una finestra
c'e il tempo di conoscere la donna addormentata
lei aspetta solo questo
lei guarda con un'unico occhio languido
i pipistrelli che fanno nido nei nostri palmi.
THE PERSISTENCE OF THE FLAMES
the devouring images of the future things
the burning star of a fire
what we used to love what we used to hope
what remains to know
the suits of the acrobats keep their vivacity
it begins again the somnambulist walk
on the fragile rope between dream and waters
between death and watch
between memory and suffocation
in this room attractive for the color of the coffins
your scream opens like a window
it is time for knowing the sleeping woman
she waits only this
she looks with an unique languishing eyes
the bates that make their nest in our palms.
RĂMÎI SĂ MAI CIOCNIM O CUPĂ
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare
Rămîi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur,
Căci pentu vin şi pentru tine mai am în sîn trei pumni de aur,
Rămîi să ne-omorîm tristeţea şi setea fără alinare.
...Ştii tu, frumoaso, că ulciorul din care bei înfrigurată
L-a făurit din ţărnă sfîntă, din ţărna unui trup de fată,
L-a făurit cîndva olarul cel inspirat de duhul rău
Din ţărna unui trup de fată frumos şi cald ca trupul tău...
...Ca mîne-om putrezi-n morminte, uitaţi, nepomeniţi de nime...
Ca mîne vor veni olarii să fure lut din ţintirime;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...
Înmiresmează-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cît ochii îţi sunt plini de flăcări, cît zarea-i plină de vedenii,
Atît cît drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Căci mîine în zadar vei bate la porţi de suflete pustii...
Iubeşte-mă acum, căci anii pe năzuinţi ne-or pune frîuri,
Căci zilele vieţii noastre se duc ca undele pe rîuri;
Şi trupul tău, care mi-i astăzi cel mai dorit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumeţii pe la hanuri...
RIMANI PER BRINDARE ANCORA UNA COPPA
Con vino blu dalla locanda nella valle delle ombre fuggiasche
Rimani per brindare ancora una coppa alla vecchia locanda,
Che per il vino e per te ho ancora nel seno tre pugni d'oro.
Rimani per lenir la nostra tristezza e l'insaziabil sette.
...Sai tu, bella ragazza, che la brocca dalla quale bevi affrettata
E fato da santa polvere, della polvere del corpo di una donna,
E stata fata una volta dal vasaio ispirato da uno spirito cattivo
Della polvere del corpo di una donna, bello e caldo come il tuo...
Domani marceremo nelle tombe, dimenticati, da nessuno ricordati...
Domani veranno i vasai dai cemiteri loto a rubare;
E il tuo corpo che per me e oggi la piu desiderata riva
Sara una povera brocca dal quale beveranno i viaggiatori...
Fatti profumare, bella,con spezie come un'altare,
Fino che i tuoi occhi son pieni di fiamme e l'orrizzonte pieno di fantasme,
Fino che le strade del mondo portano delle gioie,
Perche domani in vano busserai ad anime deserte...
Amami oggi, perche gli anni frenerano i nostri brami,
Perche i giorni della nostra vita se ne vanno come le onde dei fiumi;
E il tuo corpo che per me e oggi la piu desiderata riva
Sara una povera brocca dalla quale beveranno i viaggiatori...
STAY TO CLINK A CUP AGAIN
With blue wine from the inn in the valley of the running shadows
Stay to clink a cup again at the old inn in wilderness,
For you and for the wine I still have three handful of gold,
Stay to soothe our sadness and our insatiable thirst.
...Do you know, beautiful, that the pitcher from which you eagerly drink
Is made of holy dust, of the dust of a girl's body,
Made once by the potter inspired by an evil spirit
Of the dust of a girl's body, as beautiful and warm as yours...
...Tomorrow we shall rot in the graves, forgotten...
Tomorrow will come the potters to steal clay from cemeteries;
And your body, that now is the dearest refuge to me
Will be a poor pitcher from which the travelers will drink...
Perfume yourself, beautiful,with spices like an altar,
Till your eyes are full of flames and the horizon full of visions,
Till the roads of the world are full of joys,
Cause tomorrow, you will knock at desert souls in vain...
Love me now, cause the years will bridle our desires,
Cause the days of our life flow like waves on the river;
And your body that is now the dearest refuge to me
Will be a poor pitcher from which the travelers will drink...
LECŢIE
Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum,
să învăţ de la păsările care dispar în cîntec,
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la rîul ce trece nepăsător,
dispărînd peste banii peştilor.
LEZIONE
Devo imparare morire
perche in quanto il vivere, l'uomo vive in ogni modo,
imparare dagli uccelli che fondono nel canto,
dal cielo azzurro che scivola nella rosa
e dal fiume che passa indifferente,
sparisce sopra il denaro dei pesci.
LESSON
I have to learn to die
because as for living, man lives no matter how,
to learn from the birds that melt in the song,
from the blue sky that slides in the rose
and from the river that passes indifferent,
disappearing over the coins of the fishes.
TREZIRE
Mocneşte copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
şi-amestecă învierea
ceara şi mierea.
Nehotărît între două hotare,
cu vine trimise subt şapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vîntul îl scutură. Martie sună.
Cîte puteri sunt, le leagă-mpreună
din greul fiinţei să mi-l urnească
din somn, din starea dumnezeiască.
Cine vîntură de pe muncel
atîta lumină peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
SVEGLIA
Cova l'albero. Marte suona.
Le api nei favi raccolgono
e mescolano la rinascita
la cera e il miele.
Indeciso tra due confini,
con vene stese sotto sette campi,
nell'aria dragone,
dorme l'eletto, albero mio.
Il mio albero.
Il vento lo scuote. Marte suona.
Quante forze ci sono, s'allacciano
dal peso dell'essere farlo muovere,
dal sonno, dal divino stato.
Chi sparge dal colle
tanta luce sopra di esso?
Come lacrime - le gemme scoppiano.
Sole, sole, perche l'hai svegliato?
AWAKENING
The tree is smouldering. March is sounding.
The bees into the combs are gathering
and mixing the rebirth
the wax and the honey.
Undecided between two bounds,
with veins spread under seven fields,
in the air thunderbolt,
is sleeping the chosen, my tree.
My tree.
The wind is shaking him.March is sounding.
As many as powers they are, are binding
to make him move from the hard of being,
from the sleep, from the divine mood.
Who is winding from the hill
so much light over him?
Like tear drops - the buds have gushed.
Sun, sun, why have you awoke him?
TIMPUL
În sticlă nu-i, în ceasul de nisip
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră,
Nu-i în apus şi nici în auroră
Şi urma-i pe pămînt nu are chip.
Dar îl aud tîrziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca o tobă.
Recheamă tot ce-a fost şi o să fie;
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Din totdeauna, fără ieri şi azi.
Simt mîna-i cum m-atinge ca o moarte -
Şi în oglindă stă un alt obraz.
IL TEMPO
Nel vetro non c'e, nella clessidra
Che scorre lentamente la stessa ora,
Non c'e nell'alba o nel tramonto
E la sua traccia sulla terra non ha volto.
Ma si fa udire tardi, vicino al focolare,
Il suo pesante passo camminare
Arrivando dal paese delle ombre
E il mio cuore fa battere pazzamente.
Richiama tutto cio ch'e stato e ci sara;
Tutti i miei anni in un'istante fa risuscitare
Da sempre, senza ieri e oggi.
Sento la sua mano toccarmi come la morte -
E nello specchio un altro viso sta.
THE TIME
There isn't in the glass, in the sand glass
Which makes the hours slowly flow,
There isn't in the sunset or in the daybreak
And its trace on the earth has no face.
But I hear it late, near the fireplace,
Its heavy step when walks
Coming from the land of shadows
And madly making beat my heart.
All that used to be or will be it recalls;
All my years in a moment makes live again
Since ever, without now or yesterday.
I feel its hand touching me like death -
And in the mirror there is another face.
ŞI AI VENIT TU
Şi ai venit tu,
Cînd răguşise clipa în mine de-atîta strigare.
Îngropate în cearcăne ascuţite de umbră
Secătuiseră mîinile,
Şi-ai vent tu,
Clară părăginire rece a păsării-vid...
Ţi-am dăruit popasul genunchilor cuminţi
Să nu te rătăceşti
Prin aerul chemării,
Verdele fructului oprit izgonindu-l, înalt,
Să-mi fii doar curcubeu-zbatere.
Şi-ai venit,
M-ai învăţat să-mi privesc mugurii-n ochi şi sufletul
În oglindă,
Te-am învăţat,
Alfabet al florii de piersic, nimicitor al nimicului.
E SEI VENUTO TU
E sei venuto tu,
L'attimo in me era rauco per il grido.
Seppellite in occhiaie aguzze di ombra
Le mani erano seccati,
E sei venuto tu,
Chiara rovina fredda dell'uccello-vuoto...
Ti ho regalato la sosta dei ginocchi tranquilli
Per non smarrirti
Nell'aria della chiamata,
Il verde del frutto proibito cacciandolo,
Perche tu sia il mio arcobaleno.
E sei venuto,
Mi hai insegtnato a guardare le gemme negli occhi e l'animo
Nello specchio,
Ti ho insegnato
L'alfabeto del fiore di pesco, distruttore del nulla.
AND YOU HAVE COME...
And you have come,
The second inside me was thick with calling.
Buried into sharp circles of shadow
My hands were dry,
And you have come,
Clear cold ruin of the bird-void...
I offered you the halt of the quiet knees
For not getting lost
In the air of the calling,
The green of the forbidden fruit driving away,
So that you could be my rainbow.
And you have come,
You have taught me to see the buds in the eyes and the soul
In the mirror,
I have taught you
The alphabet of the peach flower, destroyer of the nothingness.
STRATURI
Eu sap un strat,
Cel mai nou, de deasupra,
Sub el o umbră sapă
Stratul următor.
Şi tot aşa,
Toţi morţii sapă,
Caută cu-nfrigurare
Tot mai adînc.
Pocnete de lopată
Se aud pe obraz,
Din partea cealaltă
Vin spre noi elanuri de cazma.
Omenirea sapă,
Face arheologie,
Deocamdată n-am descoperit
Decît un bulgăre de pămînt.
Tot e ceva
În lumea asta de stele.
STRATI
Io scavo un strato,
Il piu nuovo, da sopra.
Sotto un'ombra scava
Lo strato seguente.
E cosi via,
Tutti i morti scavano,
Cercano frettolosi
Sempre piu profondo.
Schiocchi di pala
Si sentono sulla guancia,
Dall'altra parte
Vengono verso di noi slanci di vanga.
L'umanita scava,
Fa archeologia,
Per ora non abbiamo scoperto
Che una palla di terra.
Va bene pero
In questo mondo di stelle.
LAYERS
I dig a layer,
The newest, from above.
Under it a shadow digs
The following layer.
And so on,
All the dead dig,
Search eagerly
Deeper and deeper.
Snaps of shovel
Are heard on the cheek,
From the other side
Come towards us stirs of spade.
The humanity dig,
Make archaeology,
For the moment we have discover
Only a ball of earth.
It is good anyway
In this world of stars.
DANS
Rămăsesem singur în prăvălia de porţelanuri.
Elefantul plecase, după o scurtă vizită
plină de curiozitate.Rămăsesem singur
şi mă uitam în jur:
era un dezastru frumos, cioburi,
grămezi strălucitoare, de toate culorile.
Dintre ele, mă cheamă deodată, cu putere,
un picior de dansatoare, arcuit pe gîtul
unei sticle.Nu mai era nimeni acolo.
Un singur pahar mai rămăsese întreg,
un pahar cu picior lung, frumos,
tot ca un picior de dansatoare...
L-am luat şi l-am privit în zare. Părea dornic
să fie plin - piciorul subţire
tremura uşor într-o încordare de poantă.
Vitrinele sparte aruncau
lumini speriate, nelămurite rumori,
şi cioburile din grămezi chicoteau
în aplauze mici, ascuţite...(- Ei, da, -
îmi spuneam - fireşte, nu se sparg
decît lucrurile care se pot sparge...)
Dar gîtul sticlei era frînt, şi picioarele
dansau nepereche...
Paharul gol ţiuia a pustiu şi-l simţeam
dornic să fie plin, în chip arzător,
şi trebuia umplut, fără îndoială,
cu o băutură nouă, nemaipomenită,
amară şi virulentă, şi aceasta nu putea fi
decît sîngele meu...
- Ei, da - îmi spuneam - voi ridica
paharul plin, roşu,
în cinstea cioburilor,
pentru a învia din mijlocul lor
o dansatoare întreagă, nepieritoare,
ca o victorie a fragilităţii!...
BALLO
Avevo rimasto solo nel negozio di porcellana.
L'elefanto se n'era andato, dopo una breve visita
piena di curiosita. Avevo rimasto solo
e guardavo intorno:
c'era un bel disastro, scheggie,
mucchi brillanti, di tutti i colori.
Da esse, mi chiamo all'improvviso, fortemente,
una gamba di ballerina, arcata sul collo
di una bottiglia. Non c'era piu nessuno la.
Soltanto un bicchiere era rimasto intero,
un bicchiere dalla gamba longa, bella,
come una gamba di ballerina...
L'ho preso e lo guardato nell'aria. Sembrava desideroso
di esser empito - la gamba sottile
tremava leggermente.
I vetri rotti gettavano
luci spaventati, rumori confusi,
e le scheggie facevano delle risatine
con applausi piccoli,acuti...( - Beh, si -
mi dicevo - naturalmente non si rompono
che le cose che possono rompersi...)
Ma il collo della bottiglia era rotto, e le gambe
ballavano dispari...
l bicchiere vuoto fischiava e lo sentivo
desideroso di esser pieno, ardentemente,
e doveva esser empito, senz'altro,
con una bevanda nuova, straordinaria,
amara e virulente, e questa non poteva essere
che il mio sangue...
- Beh, si - mi dicevo - alzero
il bicchiere pieno, rosso,
nell'onore delle scheggie,
per risuscitare dal mezzo
una ballerina intera, immortale,
come il trionfo della fragilita!
DANCE
I had remained alone in the china shop.
The elephant had went away, after a short visit
full of curiosity. I had remained alone
and I looked around:
it was a nice disaster, shivers,
brilliant heaps, of all colors.
From them, it called me
a leg of a ballerina, arched on the neck
of a bottle. No one was there.
A single glass had remained entire,
a long-legged glass,beautiful,
like a leg of a ballerina...
I took it and looked it in the air. It seemed eager
to be filled - the thin leg
slightly trembled...
The broken windows threw
frightened lights, confuse rumors,
and the shivers chuckled
with little and sharp applause.. .(- Yes -
I told myself - naturally, they broke
only the things that can broke...)
But the neck of the bottle was broken, and the legs
danced unevenly...
The empty glass tingled and I felt it
eager to be filled, ardently,
and it had to be filled, beyond doubt,
with a new and extraordinary drink,
bitter and virulent, and this could not be
but my blood...
- Yes- I told myself - I shall raise
the full and red glass,
in the honour of the shivers,
in order to revive from their middle
an entire ballerina, immortal,
like a victory of fragility!...
DIN CER, DIN TĂCERI, DIN ZUMZET SE ISCĂ
Din cer, din tăceri, din zumzet se iscă
Firava umbră fără de față. Întoarsă din
Neîntoarsă cale, dinspre pădurile cele mari
De ceață, dinspre miazănoapte, ca dintr-un cîntec
Neauzit, făptura întru totul duioasă, atît de
Bună că-i gata să plece din nou numai să
Nu ne facă un rău și mai mare decît cel pe
Care-l presimțim. Se iscă o șoaptă, o chemare
Sau altceva și mai nebănuit, ceva de dincolo de
Noi și de înțelesul clipei prezente, clipei
Trecute sau viitoare.Presimțind numai,
Presimțind. Ați înțeles: pămîntul e un cimitir
De stele, de vise, prin care trec pașii
De demult, cînd eram copii-păsări
Și ne jucam prin ogrăzi și prin pomi
Scăldați în ploi, așteptînd netemători
O furtună mare și rece, să ne spele
Sîngele înfierbîntat, să ne surpe pe frunte
O coroană de curcubeu și să ne rostogolească
În lumina de fagure a dimineții, spre altă vîrstă.
DAL CIELO, DAI SILENZI, DAL RONZIO SPUNTA
Dal cielo, dai silenzi, dal ronzio spunta
La debole ombra senza faccia. Tornata da
Mai tornevole via, dai grandi boschi
Di nebbia, dal nord, come da una canzone
Impercettibile, creatura cosi gentile, cosi
Buona pronta a partire ancora solo che
Non farci un male piu grande che quello
Che presentiamo. Spunta un bisbiglio, una chiamata
Oppure qualcosa piu insospettabile, qualcosa oltre
Di noi, e del senso del momento presente
Passato o futuro. Soltanto presentimento,
Presentimento. Avete capito: la terra e un cimitero
Di stelle, di sogni, per quale camminano i passi
Di una volta, quando eravamo bambini-uccelli
E giocavamo nei cortili e negli alberi
Bagnati dalle pioggie, aspettando impavidi
Una tempesta grande e fredda, per lavare
il nostro bollente sangue,far crollare sulla nostra fronte
La corona dell'arcobaleno e farci rotolare
Nella luce di miele del mattino, verso un'altra eta.
FROM HEAVEN, FROM SILENCES, FROM HUMMING RISES
From heaven, from silences, from humming arises
The weak faceless shadow. Returned from the
Unturned way, from the large woods
Of mist, from the north, as from a song
Unheard, the gentle creature, so
Good that is ready to go away again only to not make
A greater evil to us than that we
Sense. It arises a whisper, a call
Or something more unsuspected, something
Beyond us and the meaning of the present
Or past or future moment. Only having a presentiment,
A presentiment.You have understood: the earth is a cemetery
Of stars, of dreams, across which walk the steps
Of once, when we were kids-birds
And we were playing in the courtyards and in the trees
Bathed by the rains, waiting fearlessly
A great and cold storm, to wash our
Burning blood, and make crumble upon us
The crown of the rainbow and roll us
In the honey light of the dawn, towards another age.
NU MĂ DESPART
Nu mă despart de tine niciodată:
las numai ochii luminînd plecarea
mea în necunoscut, las numai părul
negru şi plin de şoapte, las nocturna
spirală-a braţelor - şi, undeva, de mine
însumi ascuns, conturul unor clipe
care-nstelară nudul tău. Departe
de somn, de unda schimbătoare-a zilei,
merg căutîndu-mi sensul şi, adesea,
gîndindu-mă şi reproşîndu-mi singur
viaţa răvăşită-a unui om
ce nu mai e prea tînăr, şi din toate
stelele lui, cu fiecare nouă
întoarcere, rămîn tot mai puţine,
tot mai îndepărtate, tot mai reci...
Unde-am ajuns, ce vechi păcat triumfă
netulburat asupra mea? O, spune-mi
tu, care-ai fost de-atîtea ori cu mine
un singur fluviu, spune-mi, spune-mi iarăşi
acele adevăruri mari şi simple,
pe care eu le pierd din cînd în cînd.
Ce bine e să ştiu că pretutindeni
te pot găsi, că - asemenea vieţii -
vii după mine.
NON MI SEPARO MAI
Non mi separo da te mai:
lascio solo gli occhi illuminando la mia partenza
nel sconosciuto, lacio solo i cappelli
neri e pieni di bisbigli, lascio la notturna
spirale delle braccia - e in qualche posto, nascosto
da me stesso, il contorno dei momenti
che avevano stellato il tuo corpo. Lontano
dal sonno, dall'onda cambievole del giorno,
cammino cercando il mio senso e, spesso,
pensando e rimproverando a me stesso
la vita sconvolta di un uomo
che non e piu giovane, e da tutte
le sue stelle, con ciascun nuovo
ritorno rimangono sepre piu poche,
sempre piu lontane, sempre piu fredde...
Dove sono arrivato, che vecchio peccato trionfa
implacabile sopra di me? O, dimmi tu
che sei stata tante volte con me
un solo fiume,dimmi, dimmi ancora
quelle verita grandi e semplici,
che io perdo a volte.
Com'e bene saper che dappertutto
ti posso trovar, che - simile alla vita -
vieni dietro a me.
I NEVER SEPARATE
I never separate from you:
I leave only the eyes lighting my departure
in the unknown, I leave only the black
hair full of whispers, I leave the nocturnal
spiral of the arms - and, somewhere, hidden
from myself, the outline of some moments
that have stared your body. Far away
from sleep, from the mutable wave of the day,
I walk looking for my meaning and, often,
thinking and reproaching myself
the troubled life of a man
who is not young anymore, e from
all his stars, with every new
return, remain less, more far, more cold...
Where have I come, what old sin
is implacably triumphing over me? O, tell me,
you , who have been so many times with me
a single river, tell me, tell me again
those great and simple truths,
that I lose now and then.
How good it is to know that everywhere
I can find you, that - alike the life -
you come after me.
SEMNE
Cu genunchii la gură, cu pumnii strînşi
Dorm pruncii în pîntecul mamelor,
Gingaşe semne de întrebare.
Cu trupul drept, cu faţa în sus
Dorm morţii în adîncul pămîntului,
Rigide semne de exclamare.
Ce-or fi aflat? Ce categorici sunt!
SEGNI
Con le ginocchia alla bocca, con i pugni stretti
Dormono i bambini nei ventri delle mamme,
Teneri punti interrogativi.
Con il corpo diritto, con la faccia su
Dormono i morti nel profondo della terra,
Rigidi punti esclamativi.
Che cosa avranno trovato? Come sono fermi!
SIGNS
With their knees at mouth, with their fists clenched
Sleep the babies in their mums' womb,
Gentle marks of interrogation.
With their body straight, with their face up
Sleep the dead in the depth of the earth,
Rigid marks of exclamation.
What ever have they found? How categorical they are!
