03.01.2014

Traian Coşovei



OMUL CARE NU A VĂZUT ZĂPADA

E atît de linişte
încît aud porumbeii lovind în ferestre
cu sîngele meu.

Chiar cîinii au uitat cum se latră...
Nici cărbunele nu se mai ascunde
prin galerii părăsite, refuzînd întunericul,
nemaisfiindu-se de albul zăpezii.

E o pace a nisipului şi a frigului,
o renunţare la orice însuşire.
Dacă închid ochii, aud cum nimeni
nu se gîndeşte la mine.



L'UOMO CHE NON HA VISTO LA NEVE

C'e tanto silenzio
che sento i piccioni sbattendosi contro le finestre
col mio sangue.

Anche i cani hanno dimenticato abbaiare...
Nemmeno il carbone si nasconde piu
nelle deserte gallerie, rifiutando il buio,
non ha piu vergongna del bianco della neve.

C'e una pace della sabbia e del freddo,
una rinuncia ad ogni qualita.
Se chiudo gli occhi, sento come nessuno
pensa a me.



THE MAN WHO HAS NOT SEEN THE SNOW

It is so much silence
that I hear the pigeons striking against the windows
with my blood.

The dogs have forgotten how to bark too...
Neither the coal hides anymore
in the desert galleries, declining the darkness,
having no shame of white.

It is a peace of the sand and cold,
a renunciation to any quality.
If I shut my eyes, I hear nobody
thinking of me.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...