Ana Blandiana

IN MEMORIAM

Eternitatea rotunjită cu greu a şarpelui
Care-şi înghite coada şi se hrăneşte cu sine,
Fluviul etern suindu-şi aqpele spre izvoare
Ca să curgă din nou de cealaltă parte,
Întuneric rotund dincolo de drumul
Zilnic al soarelui
Care intră şi iese din moarte.

Nimeni nu intră-n mormînt decît ca să-nvie,
De la sămînţă la zeu,
Ia aminte,
Domn al castelului divin de cuvinte,
La veşnica-ntoarcere întru pustie
A celui mereu şi mereu şi mereu.

Veşnica întoarcere-a corăbiilor
Navigînd pe sub ape
Care îneacă imperii şi-altare
La alte şi alte popoare
Şi zei omorîţi şi-nviaţi,
Necunoscuţi, însă fraţi
În nemăsuratul aproape.



IN MEMORIAM

L'eternita arrotondata a stento del serpente
Che sta ingoiando la sua coda e si nutrisce di se stesso,
L'eterno fiume portando le sue acque verso i sorgenti
Per scorrere nuovamente dall'altra parte,
Tondo buio oltre il cammino
Quotidiano del sole
Che entra e esce dalla morte.

Nessuno entra nella tomba se non per rinascere,
Dalla seme al dio,
Bada bene,
Signore del castello divino delle parole,
All'eterno ritorno per il deserto
Di quello sempre, e sempre, e sempre.

L'eterno ritorno delle navi
Navigando sotto le acque
Che annegano imperi ed altari
Di altri ed altri popoli
E dei uccisi e risuscitati,
Sconosciuti, ma fratelli
Nello smisurato intorno.



IN MEMORIAM

The hardly rounded eternity of the sepent
Which swallows its tail and feeds from itself,
The eternal river lifting its waters toward the springs
For flowing again on the other side
Round darkness beyond the daily
Road of the sun
Which enters and goes from death.

Nobody enters the grave, but for rising again,
From seed to god,
Pay attention,
Lord of the divine castle of words,
To the eternal return into the desert
Of that always, and always, and always.

The eternal return of the ships
Sailing under the waters
Which flood empires and altars
Of other and other peoples
And killed and risen gods,
Unknown, but brothers
In the unbound nearness.