30.10.2013

Niculae Stoian



DOR DE BRAŢE

Vino să mă-ntuneci în sărut,
Pe cînd ochii or să lumineze;
Şi-n nirvanele privirii dispărut,
Dragostelor toate să le fim geneze.

Părul tău să-mi cadă peste chip,
Clopot, ce de lume ne desparte
În eclipsele-i de bezne - ca Oedip
Rătăcind măreţ în dragoste ca-n moarte.

Încingîndu-mi pieptul - vîlvătăi -
Stingă-se-ale braţelor contururi.
Veneră din Millo, trişti umerii tăi,
Cu un dor de braţe să rămîi de-a pururi.



NOSTALGIA DELLE BRACCIA

Vieni ad oscurarmi con un bacio,
Mentre i nostri occhi illuminerano;
E persi nella nirvana dello sguardo,
Saremmo il principio dei tutti gli amori.

I tuoi cappelli cadino sul mio volto,
Campana, che ci separa dal mondo
Nelle sue oscurita - come Edipo
Vagando maestuosamente nell'amore e nella morte.

Circondando il mio petto - fiamme -
Si spegnerano i contorni delle braccia.
Venere da Millo, le tue triste spalle,
Con la nostalgia delle braccia sempre resterano.



THE LONGING OF ARMS

Come and darken me with your kiss,
While our eyes will light;
And dissapeared in nirvana of the sight
We shall be the beginning of every love.

Let your hair fall over my face,
A bell, which separate us from the world
In its obscurities - like Oedip
Greatly wandering in love as in death.

Surrounding my chest - flames -
Will fade the contours of the arms.
Venus of Millo, your sad shoulders,
With the longing of arms forever may remain.



28.10.2013

Dan Deşliu



SOLEDAD

Parc-aş trăi într-un castel
dec carne vie şi de oase,
la orice foşnet dureroase,
de şarpe sau de porumbel.

Un castelan al nimănui
căci nimeni pavăza nu-i cere,
decît eretica plăcere
de-a şti ce este şi ce nu-i.

Ca un incest neconsumat
tot ce-am trăit mai arde încă,
meduză pe un colţ de stîncă,
sub care valurile bat.

Din turla ultimului gînd
scrutez reptilele blajine
cu ochi de sulf, suind în mine
încet, de cine ştie cînd.



SOLEDAD

Sembra che vivi in un castello
di viva carne e di ossa,
ad ogni fruscio dolenti,
di serpente o di colomba.

Castellano di nessuno
perche nessuno chiede il suo scudo,
ma l'eretico piacere
di saper che c'e e che che non c'e.

Come un'incesto non compiuto
tutto cio che ho visuto vive ancora,
medusa su una roccia
dove si sbattono le onde.

Dal torre dell'ultim pensiero
guardo le miti rettili
dai occhi d zolfo, lentamente
salendo in me da chi sa quando.



SOLEDAD

It seems I live in a castle
of living flesh and bones,
at any rustle painful,
of a snake or pigeon.

Lord of nobody
because nobody asks for my shield,
but the heretical pleasure
of knowing what it is and what isn't.

Like an unfulfiled incest
all I have lived is still alive,
a jellyfish on a piece of rock
under which the waves are struggling.

From the tower of my last thought
I look at the mild sulphur-eyed reptiles,
slowly climbing in me
since a very long time.

22.10.2013

Radu Cârneci

                      

MIREASMĂ - MPREJUR

Toamnă.
Și eu vorbesc de iubire iar pașii
asemenea ierbii sunt fără de moarte.
O aură pe frunte : timp blînd.
Tace duhul pămîntului.

Toamnă.
Și eu vorbesc de iubire, iar privirile
te caută prin aerul moale.Tăcere.
Iată urma părului tău și arborii
înduioșîndu-se.

Toamnă.
Și eu vorbesc de iubire. Tu stai
pe zarea de albastru și aur.
Nu te mișca. Și dorul împrejurul tău
mireasmă. Cu mîna întinsă eu...



ODORE INTORNO

Autunno.
Ed io parlo d'amore e i passi
simile all'erba sono senza morte.
un'aura sulla fronte: tempo gentile.
Tace lo spirito della tera.

Autunno.
Ed io parlo d'amore, e i miei sguardi
ti cercano nella soffice aria.Silenzio.
Ecco la traccia dei tuoi capelli e gli alberi
inteneriti.

Autunno.
Ed io parlo d'amore. Tu stai
sull'orizzonte d'azzurro e oro.
Non muoverti. E il desiderio intorno a te
profumo. A mano teso io...



SCENT AROUND

Autumn.
And I speak about love and the steps
are immortal like the grass.
An aura on the forehead : gentle time.
The spirit of the earth is silent.

Autumn.
And I speak about love, and the eyes
looks for you in the air. Silence.
Here is the trace of your hair and the trees
being touched.

Autumn.
And I speak of love. You are standing
on the golden blue sky.
Don't move. And the desire around you
a scent.With my hand stretched I...

20.10.2013

Lucian Blaga



VARĂ DE NOIEMBRIE

Iubito,-mbogăţeşte-ţi cîntăreţul,
mută-mi cu mîna ta în suflet lacul,
şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.
Cum stăm în faţa toamnei, muţi,
sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gînd.
Solar e tîlcul ce tu ştii oricînd
atîtor lucruri să-mprumuţi.

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin veşmînt.
Că eşti cuvînt, că eşti pămînt,
nu te dezbraci de ea nicicînd.
O, lumea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strînşi în taină,
ca vara sîngelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă.



ESTATE DI NOVEMBRE

Amore, rendi ricco il tuo cantante,
muovi con la tua mano nella sua anima il lago,
e tutto cio che vedi, fiamma e gelo,
il bosco, i cervi, la canna e l'uccello.
Come stiamo davanti all'autunno , muti,
aumenta il mio cuore con una fiamma, con un pensiero.
Solare e il senso che tu ogni volta
sai a tante cose imprestare.

O, il mondo, se non fosse un inganno,
e un sereno abito per noi.
Che sia una parola o un po' di terra,
non possiamo spogliarne mai.
O, il mondo e un vestito azzurro
in cui ci comprendiamo, uniti in segreto,
perche l'estate del sangue non si perdesse,
perche la magia della fiaba sempre ardesse.



SUMMER OF NOVEMBER

Love, make richer your singer,
move with your hand in his soul the lake
and whatever you see, flame and frost,
the grove, the deers, the reed, the bird.
As we stay in front of the autumn, dumb,
grow my heart with a flame, with a thought.
Solar is the mening that you ever know
to so many things to lend.

Oh, the world, if isn't an illusion,
is a serene garment for us.
If you are a word or a piece of earth,
you can never take it off.
Oh, the world is a blue dress
in which we are wrapped, gathered in secret ;
because the summer of the blood wouldn't get lost,
because the magic of the fairytale would always burn.

15.10.2013

Ion Pillat



OCTOMVRIE

Rodit se-ndoaie ramul şi mîna se ridică
Deschisă ca o cupă sfinţită pentru har.
Căci vine iarăşi vremea cînd frunza cea mai mică
Primeşte de la Domnul al aripelor dar.
Se leagănă prin aer ce-a fost sortit ţărînii,
Ce-a fost pe sus lumină se lasă pe pămînt.
De-acuma sună ceasul să mergem mînă-n mînă
Şi ce privim să fie blagoslovit şi sfînt.
Şi aerul, şi-amurgul sunt numai amintire,
E visul de-altă dată al anilor din noi.
Mă leagă raza toamnei de tine cu dulci fire,
Atît de vechi că-n umbra privirii le cred noi.
Dar pasărea căzută pe iarbă ca o frunză
Sub paşii tăi se-nalţă în tremur lung de zbor,
Şi frunza de pe vînturi coboară să se-ascunză
Cu foşnet surd sub pasu-mi îngreuiat de dor.



OTTOBRE

Di frutti pieno piega il ramo e la mano s'alza
Aperta come una coppa santificata per la grazia.
Perche arriva ancora il tempo quando la foglia piu piccola
Riceve dal Signore il dono delle ali.
Si culla nell'aria quel che fu destinato al polvere,
Quel che e stato luce su scende alla terra.
Adesso viene l'ora di andare mano a mano
E quel che guardiamo sia benedetto e santo.
E l'aria, e il crepuscolo sono solo dei ricordi,
Il sogno d'una volta della nostra eta.
Mi lega il raggio dell'autunno di te con dolci fili,
Si vecchi che nell'ombra dello sguardo mi sembran nuovi.
Ma l'uccello caduto nell'erba come una foglia
Sotto i tuoi passi s'alza in lungo tremito di volo,
E la foglia dal vento scende per nascondersi
Con fruscio sordo sotto i miei passi pesanti per il desiderio.



OCTOBER

Yielded by fruits bends the branch and the hand rises
Opened like a cup sacrated for the grace.
For again is coming the time when the littlest leaf
Gets from the Lord the gift of the wings.
It's rocking in the air what was ment to the dust,
What was up light gets down on the earth.
Now it's time for us to go hand in hand
And what we look at to be blessed and holy.
And the air, and the dusk are only memories,
It's the dream of once of our age.
The autumn ray links me to you with sweet threads,
So old that in the shadow they seem new to me.
But the bird fallen like a leaf in the grass
Under your steps rises in long tremor of flight,
And the leaf on the wind gets down to hide
With deaf rustle under my steps heavy with desire.

12.10.2013

Nichifor Crainic

                                            

RUGĂ DE TOAMNĂ

Îngaăduie-mi stingerea unui copac
Cînd foile, toamna, i se desfac
Şi vinete, galbene, roşii şi arse
Par sfîrcuri de flăcari din torţe întoarse.

Îngăduie-mi stingerea unui copac
În gînduri, ca el în frunziş, să mă-mbrac :
Cununa de flăcari arzînd în prăpăd,
Pe toate odată să mi le mai văd.

Şi-n vreme ce pruncii veni-vor încoace
Cu flăcari din gîndul cazut să se joace,
Eu, creştet gol pe albastrul înalt,
Să re-nmuguresc pentru veacul cellalt.




PREGHIERA D'AUTUNNO

Lascia a me lo spegnere di un albero
Quando le sue foglie si slacciano
E livide, gialle, rosse e bruciate
Sembrano capezzoli fiammati di torcie rovescie.

Lascia a me lo spegnere di un albero
In pensieri, come esso, vestirmi:
La corona di fiamme brucciando terribilmente,
Tutti vedere ancora una volta.

E mentre i fanciulli veranno qui
A giocare con le fiamme del pensiero caduto,
Io, testa scoperta sull'alto azzurro,
Germogliero per il secolo futuro.



AUTUMN PRAYER

Let me the extinction of a tree
When its leaves in autumn come down
And grey, yellow, red and burnt
Seem flamy nipples of reversed torches.

Let me the extinction of a tree,
In thoughts, like him, let me dress:
The crown of flames terribly burninig,
Let see all of them again.

And while the children will come here
To play with the flames of the fallen thought,
I, bare head in the high blue,
I shall burst into buds for the next century.

11.10.2013

Ana Blandiana



AŞTEAPTĂ SĂ VINĂ OCTOMBRIE

Aşteaptă să vină octombrie.
Aşteaptă să treacă
Tulburea fugă de moarte
Ascunsă în rut,
Neroada furie a creşterii
Şi coacerea oarbă.
Aşteaptă pînă creanga
Se leapădă de fructe
Şi fiara îşi uită
Puiul crescut.
Rămîi în cer
Pînă cînd ziua
Are curajul să se umilească,
Punîndu-se cu noaptea
Spate-n spate
Să vadă cine-i mai înalt
Şi noaptea gingaşă se-apleacă
Spre a părea
Egale şi surori.
Nu te-apropia
Pînă te cheamă
Şînge stîngaci
Ca să cobori.
Tu vino numai cînd răsare
Înlăcrimatul soare de octombrie
Din oul văruit cu nouri,
Clocit în calde veşnicii,
Pîndeşte cumpăna din care
Se lasă-n jos cuminte.
Atunci
Poţi chip de om purtînd,
Să vii !


ASPETTA CHE ARRIVI OTTOBRE

Aspetta che arrivi ottobre.
Aspetta che passi
La torbida fuga dalla morte
Nascosta nel accoppiamento,
La stupida rabbia della crescita
E la cieca maturazione.
Aspetta finche il ramo
Getta le sue frutta
E la bestia si dimentica
Del cucciolo cresciuto.
Rimani nel cielo
Finche il giorno
Ha il coraggio di umiliarsi
Misurandosi con la notte
Spalla a spalla
Per vedere chi e piu alto
E la tenera notte si piega
Per apparire
Uguali e sorelle.
Non avvicinarti
Prima che ti chiami
Il sangue timido
A scendere.
Tu vieni solo quando si alza
Il lacrimato sole d'ottobre
Dall'uovo dipinto di nuvole,
Covato in calde eternita,
Scruta la spazzata da quale
Viene giu tranquillo.
Allora
Puoi, portando volto umano,
Venire !



WAIT TO COME OCTOBER

Wait to come october.
Wait to pass
The turbid escape from the death
Hidden in the coupling,
The stupid rage of growth
And the blind maturation.
Wait till the branch
Throws away its fruits
And the beast forgets
The grown cub.
Stay in heaven
Until the day
Has the courage to humiliate itself
Measuring with the night
Back to back
To see who's highest
And the gentle night bends
To make it appear
Equal and sisters.
Don't approach
Before calling you
The shy blood
To descend.
You come only when it rises
The teared sun of october
From the egg painted with clouds
Hatched in the warm eternities,
Watch the balance from which
It comes down quiet.
Then
You can, human faces wearing,
Come !

10.10.2013

Emil Botta



TOAMNA 1934

Copacii înamoraţi vorbeau cu glia în şoaptă,
le-am auzit inima cîntînd.
Am transcris un crîmpei pe o frunză şi am dat-o iubitei ;
ea a rupt-o, distrată de un gînd.

Nu ştiu de voi mai auzi asemenea rare cuvinte de slavă
şi la o noapte asemeni de mi-i mai dat să fiu martor.
Frunze, săruturi, plouau cu nemiluita,
pe faţa pămîntului, de plînset jilavă.

Acum pădurea s-a mutat în cer...
Şi umblă copacii de parcă n-ar fi...
Şi o ciocîrlie a scris în spaţiu, stingher :
" Aici a fost odată pădurea ".


AUTUNNO 1934

Gli alberi innamorati parlavano sussurando con la terra,
ho sentito il loro cuore cantare.
Ho trascritto un brano su una foglia e l'ho data al mio amore ;
lei l'ha rotta, distratta da un pensiero.

Non so se sentiro piu cosi rare parole di lode
e a una notte cosi se saro piu testimone.
Foglie, baci, piovevano a catinelle
sul viso della terra, bagnato di lacrime.

Adesso il bosco e spostato nel cielo...
E camminano gli alberi come se non ci fossero piu...
E l'allodola ha scritto nello spazio, sola :
" Qui c'e stato una volta il bosco ".



THE AUTUMN 1934

The loving trees were whispering to the earth,
I heard their heart singing.
I trascribed a fragment on a leaf and I gave it to my love ;
she tore it up, distracted by a thought.

I don't know if I shall hear such rare words anymore
and if I shall witness such a night.
Leaves, kisses, were raining plentfully
on the face of the earth, wet with tears.

Now the forest has moved in the sky...
The trees walk as they wouldn't be...
And the skylark wrote in the space, lonely:
" Here was once the forest ".

08.10.2013

Nina Cassian



BUCURIE

Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădure nebună, căzînd şi rîzînd, şi să-mi zgîrii
obrazul, în scoicile voastre scorţoase...Mă bucur să-mplînt
în toamna roşcată strigătul meu adînc, singuratic,
sub bolţile pline de aer uscat, de foşnet de vînt,
să fug, să cad şi să rîd pe pămîntul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă !


GIOIA

Mi rallegro di riempirmi i capelli di voi, foglie d'autunno,
correre attraverso il bosco pazza, cadere e ridere, e graffiarmi
le guance contro le vostre conchiglie ruvidi...Mi rallegro di ficcare
nel rosso autunno il mio grido profondo, solitario,
sotto le volte piene di aria secca, di fruscio di vento,
correre, cadere e ridere sulla terra ornata
dal tuo giallo bacio con mille labbra, autunno !


JOY

I'm happy to fill my hair with you, autumn leaves,
to run through the forest mad, falling and laughing, and scratch
my cheeks against your rough shells...I'm happy to thrust
into the red autumn my deep, lonely calling,
under the vaults filled with dry air and rustling of wind,
to run, to fall and to laugh on the ground adorned
by your yellow kiss with a thousand lips, autumn !
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...