22.07.2013

Elena Liliana Popescu



SPUNE-MI

Nu ai crezut
că poţi învinge doar atunci
cînd renunţînd la orice armă,
vei lupta cu propria imagine
pentru eliberarea ta.

Nu te vei mai putea privi
în oglinzile care să te arate
slab sau trufaş,
neînfricat sau laş,
după dorinţă...

Ţi s-a mai spus,
dar nu ai crezut...

În ţara fără de oglinzi,
care îţi va mai fi chipul?
Te vei întreba atunci
încă o dată şi vei afla
dacă vei lăsa răspunsul
să vină de la sine...

Ce vei avea de pierdut
cînd căutarea va fi
singura realitate posibilă?

Care este drumul ?
se-ntreabă cel care merge
fără să ştie, pe singurul drum,
pe care poate s-ajungă.

Unde să ajungă
dacă el este deja acolo,
chiar dacă nu poate încă să ştie
că este cîştigătorul?

Ce competiţie este mai de temut
decît aceea în care tu
eşti singurul concurent îndîrjit?

Dar cum mai poţi lupta
cînd adversarul poartă,
drept amuletă
doar chipul tău?

"Alungă toate speranţele", ţi s-a spus,
pentru a putea să speri cu adevărat!
Dar, spune-mi, la ce mai e bună speranţa
pentru cel care are deja totul?
Sau cunoaşterea drumului de întoarcere
pentru cel care a ajuns?



DIMMI

Non hai creduto
che puoi vincere soltanto quando
rinunziando ad ogni arma,
combatterai contro la propria immagine
per la tua liberazione.

Non ti potrai piu guardare 
negli specchi quali ti mostravano
debole o presuntuoso,
audace o vigliacco,
secondo il tuo desiderio...

Ti e gia detto,
ma non hai creduto...

Nel paese senza specchi,
quale sara il tuo viso?
Ti chiederai allora
ancora una volta e troverai
se lascerai la risposta
venire da se...

Che avrai da perdere
quando la ricerca sara
la sola realta possibile?

Quale e la strada?
si chiede quello che cammina,
senza sapere, sulla sola strada
su quale puo arrivare...

Dove arrivare
se lui e gia la,
anche se non puo ancora sapere
che lui sia il vincitore?

Quale gara sia piu temibile
se non quella nella quale tu
sei il solo accanito concorrente?

Ma come puoi combattere
quando l'avversario indossa
come amuleto
solo il tuo viso?

"Lascia ogni speranza", ti e detto,
per poter sperare davvero"
Ma, dimmi, a che serve piu la speranza
per quello che ha gia tutto?
Oppure la conoscenza della strada del ritorno
per quello che e gia arrivato?



TELL ME

You did not believe
that you can win only 
when quitting every weapon,
you will struggle with your own image
for your liberation.

You will not be allowed to look to yourself
in the mirrors that show you
weak or haughty,
brave or coward,
as you wish...

I was told
but you did not believe...

In the country without mirrors
who will be your face?
Then you will ask yourself
again and you will find
if you will let the answer
come by itself...

What will you lose
when the seeking will be
the only possible reality?

Which is the road?
ask himself he who walks,
without knowing, on the only road
on which he can arrive.

Where has he to arrive
if he is already there,
even if he may not  know
that he is the winner...

What competition is more dreaded
than that in which you
are the only hardened competitor?

And how can you struggle anymore
when your adversary wears
as amulet
only your face?

"Leave every hope", you was told,
for being able to hope indeed!
But, tell me, what the hope is good for
for that who has already everything?
Or the knowing of the road back
for that who has already arrived...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...